Cata responsabilitate materna

mama-denaturataZilele trecute ma uitam pe strada la o mama cu un copil de mana. Sweet little thing, ma gandeam, caci, ma aflu ca orice femeie in devenire, indragostita dupa pruncii pe care ii vad la orice colt de bloc. Oare cum voi fi cand voi fi mamica, oare voi fi vreodata? mai bine spus: oare voi putea fi vreodata o mama buna?!

Eu cred ca nimeni nu se intreaba asa, nimeni nu isi pune problema in acest mod, toata lumea doar merge inainte dupa tipar ca asa trebuie, urmeaza ciclul vietii si nici macar prin cap nu ii trece ca daca aduce o fiinta pe lumea asta nu va fi in stare sa ii ofere ceva bun.
Sa revenim la mama de ieri. Cocheta cum era ea, imbracata toata fashion si cu ochii rimelati de parca erau coada de paun, isi trantea copilul de nu il vedeai, ca saracul indraznise sa ceara o ciocolata de la magazin. Si o tot tragea de maneca pe saraca mama-sa ca sa il bage in seama ca “tare mi-ar fi a manca de un dulce!” zicea saracul. Ei bine, toate ca toate, la urma urmei nimeni nu trebuie sa dea sfaturi, mi-am zis si nu e bine sa te bagi in viata oamenilor, caci e riscant…
Problema a devenit si mai apriga in momentul in care mi-am dat seama ca il trage de maneca ea, deci mama pe copil si il taraste practic din fata magazinului si urla la el ca si o potarniche pe tocuri la copacul cu care sta de vorba primavara. Macar potarnichea e frumoasa si ea are o voce melodioasa…

Jalnic!
Oamenii nu ar trebui sa mai aiba copii, iar unele mame sunt atat de denaturate incat nu pot sa imi dau seama cum anume a pornit samanta aia in ele, cum a luat forma ceva atat de frumos inauntrul lor daca ele nici macar nu gandesc sentiment de iubire. Iertati-mi uimirea dar mi se pare absurd un astfel de comportament in fata unui om pe care se presupune ca ar trebui sa il iubesti si sa il inveti, sa il ocrotesti.
Tragic!

Sora mea mai are tendinte “urlatoare” la biata mea nepotica. Si tipaaaaa…. Ca nebuna! Nu reusesc sa imi dau seama de ce. Eu sunt de parere ca oamenii aud in general bine, au un auz mediu dezvoltat, suficient cat sa perceapa zgomotele enuntate cu o tonalitate scazuta.

FacebookGoogle+LinkedInTwitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *