Dependenta de cafea

Unii chiar nu se pot abtine sa nu bea vreo 10 cafele pe zi. De vina e genetica. In 2016 oamenii de stiinta au reusit sa identifice o gena ce influenta consumul de cafeina.

Studiile facute in Italia si Olanda au dezvaluit o legatura puternica intre prezenta genei si numarul de cafele pe care le bem zilnic. Toata lumea are aceasta gena, doar ca unii au o varianta mai activa. Cei care au varianta mai activa beau mai putina cafea.

Gena are grija de productia proteinelor care metabolizeaza cafeina. Cine are gena mai activa simte mai putin efectul cafeinei, asa ca se consuma mai putina cafea.

Cei care au o gena normala simt efectele cafelei imediat si acestea dispar la fel de repede. Pentru a se mentine alerti si a fi buni de munca acest tip de oameni beau foarte multa cafea intr-o zi.

Foarte multi parinti transforma copiii lor in exemplele propriilor caractere in miniatura

Este important ca parintii sa constientizeze cat de mult influenteaza formarea unui copil, de fapt, influenteaza aceasta formare intr-un mod decisiv, astfel, fiecare atitudine, replica si actiune este foarte bine memorata de catre copil si se transforma, mai tarziu, in propriile actiuni, cuvinte sau ganduri ale acestuia.

Vom lua o serie de exemple de baza, cele mai des intalnite, in care parintii ar putea avea alte replici sau reactii decat cele clasice si in care ar fi interesant sa ne punem, in calitate de parinti, niste intrebari, astfel incat sa vedem daca ce am facut pana acum a fost bine sau nu si ce ar putea schimba aceasta noua atitudine. Sa luam exemplul in care copilul nostru se joaca cu o jucarie si un alt copil ar vrea sa se joace si el cu aceeasi jucarie.

Care este reactia noastra, de obicei? Ii spunem copilului nostru sa-i dea jucaria celuilalt, deoarece nu este deloc bine sa nu se imparta, si ar trebui sa invete acest lucru. Insa, daca stam sa ne gandim si celalalt copil ar trebui sa invete ca atunci cand un copil se joaca cu propria lui jucarie, trebuie sa ai rabdare si nu este tocmai in regula sa i-o iei in timp ce acesta se joaca cu ea. Ce am putea face intr-o situatie de acest fel?

Simplu de tot, am putea sa ii spunem copilului nostru sa-i explice celuilalt copil ca el se joaca momentan cu acea jucarie si ca ar putea sa ii dea alta. Acesta este un exemplu elementar, este doar una dintre acele situatii in care copilul nostru este presat de deciziile si atitudinile pe care le avem si de care ar fi bine sa ne dam seama.

Avertizarea rubarbei

Starea de fapt din China din timpul razboiului opiului era tragica. Din China s-a furat tot ce s-a putut, vesticii aveau tehnologii superioare militare asa ca isi permiteau sa faca orice. Cea mai mare ofensa a fost introducerea opiumului, ceea ce a dus la tragedii cauzate de saracie si dependenta.

Chinezii nu prea aveau cum sa isi modernizeze armata sa faca fata asediului asa ca s-au gandit la alte solutii alternative. In urma unui studiu chinezii au vazut ca daca pun embargo pe rubarba, ceai, matase si alte bunuri strainii erau devastati. Reprezentantii chinezilor au trimis o scrisoare Reginei Victoria prin care ii explicau faptul ca daca opiul devine ilegal in Anglia nu avea de ce sa fie exploatat in China.

Propunerea sa era urmatoarea: daca China avea sa puna embargo pe rubarba, folosita ca un laxativ excelent, toata populatiile vest europene mureau de constipatie. Din nefericire chinezii nu stiau ca astfel de bunuri erau de lux si nu erau folosite in fiecare zi. Vulnerabilitatea estului si confuzia creata atunci stau marturie in scrisoarea trimisa reginei si sunt un exemplu de situatie in care lipsa de informatii despre alte natiuni poate duce la situatii hilare.

Este atat de dificil sa educi un copil dupa cum pare?

Cu siguranta, educatia copiilor este unul dintre acele domenii in care psihologii, parintii si toti expertii in psihologia copiilor isi dau sfaturi si il transforma in teren de experimente. Adevarul este ca foarte multi parinti atunci cand ajung sa aiba primul copil, sunt total nepregatiti pentru a-l creste si pentru a-l educa. Acest lucru vine, in primul rand, de la o perceptie putin cam eronata pe care o avem in privinta educatiei si care, cu siguranta, ni s-a transmis de la parintii nostri.

Nu stiu daca ar putea fi considerati parintii nostri drept cele mai bune exemple de educatie oferita. Nu zic, nici intr-un caz, ca nu au depus efort, zic doar ca trebuie sa privim lucrurile critic si sa nu mai facem acele greseli pe care le-au facut ei. De exemplu, sa oferim copiilor nostri posibilitatea de a alege, sa nu le impunem lucruri. Cu siguranta, acest lucru este unul foarte dificil, deoarece noi suntem cei trecuti prin viata, noi stim cum stau lucrurile si ce este cel mai bine pentru ei, cu toate ca, daca nu incearca copiii singuri, nu prea vor sti care sunt lucrurile potrivite pentru ei, de aceea trebuie sa ii incurajam sa incerce si trebuie sa ii lasam sa ia deciziile singuri.

Mai exista o multime de alte exemple de acest fel, precum cele in care copiii nostri sunt ignorati, deoarece suntem prea obositi ca sa le raspundem la intrebari sau sa mai desfasuram activitati cu ei sau acele momente in care le cerem copiilor nostri lucruri pe care nu ar trebui sa le cerem. De exemplu, de la o anumita varsta este absolut normal ca copiii nostri sa aiba secrete si este important sa le respectam spatiul personal, precum si faptul ca sunt anumite lucruri pe care vor sa le tina doar pentru ei.

Asta nu inseamna, insa, ca ar trebuie constant copiii sa simta ca noi reprezentam un sprijin pentru ei si ca pot in orice moment sa discute cu noi despre orice fel de lucruri. In general, momentul in care copiii cresc si incep sa aiba nevoie de spatiul lor personal este cel in care parintii se pierd cu firea, deoarece in ultimii ani au fost atat de mult axati pe copil, incat acest lucru li se pare de neimaginat acum. Totusi, cu putina rabdare se invata si asta.

Efecte negative ale tehnologiilor moderne

Folosirea dronelor practic ii enerveaza la culme pe cetateni

Dronele devin deja o banalitate, le intalnim peste tot, le folosesc si tinerii si adulti si copiii. La inceput dronele erau niste aparate de zbor mari care tot survolau zone strategice si aruncau bombe. Astazi oricine poate cumpara o drona din orice magazin online care vinde asa ceva, chiar Amazon se gandeste sa livreze produsele cu dronele. Dronele vor livra mancare, vor monitoriza zone pentru politie, vor avea diverse functii. Dar zgomotul lor si bazaitul va fi infernal si ne va innebuni de tot. Cu cat e drona mai mare, cu atat zgomotul ei e mai mare. In Yemen unde ai drone cat vezi cu ochiul liber cetatenii de acolo nu mai suporta bazaitul lor. Daca se va ajunge la folosirea curenta a dronelor vom auzi bazaitul zi si noapte pana acolo incat ne vom obisnui cu el cum ne obisnuim si cu declansarile frigiderului.

Fermele eoliene si solare distrug viata salbatica

Zonele unde sunt turbine solare si eoliene pot fi foarte utile atunci cand nu vom mai avea resurse fizice. Putem produce energie si caldura cu ele si putem incalzi zone intregi iarna fara costuri mari. Soarele si vantul nu cer nimic in schimb, sunt mai mereu la dispozitia noastra, sunt curate si nu implica investitii prea mari. Plantele pot fi afectate de aceste tipuri de resurse folosite tot mai des de oameni, ritmul de crestere e schimbat, asa ca oamenii din organizate preocupate de mediu se lupta sa gaseasca solutii ca sa protejeze viata salbatica. Pasarile sunt si ele afectate de fermele solare si eoliene, puterea vantului omoara mai putine plante sau pasari decat carbunele exploatat, dar efectele sunt la fel de devastatoare. Pasarile pot sa se indrepte spre surse de energie si pot muri carbonizate. Multe solutii au fost propuse de-a lungul timpului insa niciuna nu a fost suficient de buna si de eficienta sa fie pusa si in practica…

Fobii ciudate de care multi oameni sufera chiar fara sa o stie

Decidofobia

Cum ii spune si numele fobia se refera la teama de a lua orice decizie. Cei care sufera de asa ceva sunt foarte tematori cand sunt pusi in fata unei decizii rapide. Ea apare pentru ca in trecutul persoanei exista o experienta traumatica legata de o decizie. De regula cei cu decidofobiei se cam iau dupa toti cei din jur, ei merg cu majoritatea, se feresc sa ia o decizie individuala, care sa le favorizeze o anumita actiune. Cum recunosti o persoana care are decidofobie? Multi incearca sa te evite ca sa nu ia o decizie. Multi investesc timp si resurse pentru a nu fi nevoiti sa ia decizii, sa nu existe un context in care sa se ia o decizie. Cei care au fobia respectiva depind de altii atunci cand e vorba de orice decizii. Indeciziile frecvente pot avea efecte negative asupra vietii celor care au aceasta fobie ciudata. Viata persoanei cu decidofobie poate sa devina un cosmar daca nu se face si un tratament pentru asa ceva.

Heliofobia

Teama de soare, irationala si exagerata, iata ce e heliofobia. De multe ori informatiile interpretate gresit duc la aparitia fobiei. O persoana care crede ca un cancer de piele apare de la prea multa expunere la soare poate dezvolta heliofobia. Si cei care sufera arsuri vara, la plaja, pot sa se trezeasca cu fobia. Ea este destul de des intalnita, multi stau in casa de teama sa nu dea de radiatie solara si de Soare cand pasesc peste prag. De cate ori exista riscul expunerii la soare apar atacuri de panica. Si operatiile de indepartare a unor tumori pot duce la astfel de comportamente ciudate, practic ti-e atat de teama de cancer incat renunti si sa mai tragi de perdea dimineata ca sa intre soarele in camere.

Viitor cert si inevitabil

Astazi am revenit acasa. Eu am crescut la tara si am avut o copilarie extraordinara. Nu pot sa spun ca nu-mi place viata urbana, forfota cu care te obisnuiesti la un moment dat, diversitatea care izbeste, energia inepuizabila a orasului si oamenii atat de diferiti si atat de interesanti. Are omul o capacitate foarte importanta, cea de adaptare. Astfel m-am adaptat si eu. Am trecut incet de la linistea cu care eram obisnuita si am acceptat zgomotul urban. Si toate lucrurile isi urmeaza directia lor normala: studii, serviciu, prieteni, iesiri. Orasul devine o parte din tine si ti se pare ca asa a fost din totdeanuna.

Dar astazi, dupa o lunga perioada, am revenit acasa. Si acea liniste a copilariei mi s-a impus din nou in suflet. Este linistea padurii de la marginea satului in care am experimentat tot felul de jocuri si pe care o cunosc mai bine decat oricine, este linistea drumului care trece prin sat, a rasaritului si a apusului atat de frumos si de autentic.

Imi dau seama ca mi-au lipsit atat de mult toate aceste detalii, esentiale le-as numi eu. Cat de fericiti suntem noi, cei care am copilarit la tara, care am mancat cirese nu de la magazin, ci din copacul bunicai sau al vecinului, care eram toata ziua la joaca, care legam prietenii, care inventam jocuri (si eram intr-adevar creativi), care ne bucuram de legumele si fructele din gradina, in forma lor naturala, care eram lipsiti de inhibitii si doritori sa cunoastem lumea.

Nu vreau sa fac acum o paralela si sa vorbesc despre marea majoritate a copiilor de astazi, despre modul lor de a vedea lumea, despre jocurile lor sau efectele tehnologiei. Cred ca cu totii ne dam seama cat de mult pierdem de la tehnologii, pe langa confortul si facilitatile pe care le castigam. Ceea ce ma sperie cel mai mult este faptul ca exista acesta probabilitate si ea este indubitabila, cea ca satele noastre vor disparea la un moment dat si impreuna cu ele va disparea acea forma a copilariei despre care povesteam, frumoasa si naturala in felul ei.

Inteleg ca este ceva inevitabil, pentru ca acesta e mersul normal al progresului. Nu stiu cat de rational este, insa aceasta este directia in care ne indreptam. Eu, personal, imi doresc atat de mult ca copiii mei sa guste din aceasta forma a copilariei, sa alerge descult pe afara, sa se bucure de gradina bunicilor, sa cunoasca si sa indrageasca satul si sa aiba o copilarie adevarata.

Ma gandeam la toate aceste lucruri cat admiram apusul mirific acasa, la tara. Cat inspiram adanc aerul proaspat al serii si lasam sa mi se astearna in suflet linistea deplina, colorata in nuante din verdele padurii si azur – auriu. Cat de fericiti suntem noi, cei care putem sa ne bucuram inca de aceste privelisti.

Artistul meu preferat – Ryan Gosling

Nu numai ca este actor de profesie si un fin gurmand al mancarurilor de elita, Ryan Gosling mai si canta, iar rolurile in care a jucat pana acum – mie pur si simplu mi-au taiat rasuflarea.Ce alt actor mai vedem noi sa planga atat de frumos sau sa iubeasca atat de tandru, inafara de Leonardo DiCaprio desigur?! Ryan Gosling este un tip care si-a orientat atentia si catre sfera restaurantelor, avand in vedere ca locatia perfect aleasa cat si servirea impecabila au facut din Tagine, din Beverly Hills – un restaurant cotat la cele mai bune note.

Acum ca am vorbit de Tagine, sa vorbim asadar si de Dead Man Bones – care nu este o poveste de groaza ci este numele formatiei in care canta Ryan Gosling la aproape orice fel de instrument – plus voce. iar printre melodiile mele preferate se afla desigur In the room where you Sleep, Loose your Soul, Young and Tragic cat si Dead Hearts. Stilul abordat este unul de poveste de Halloween, un fel de horro frumos, cu iubiri melancolice intre suflete pierdute. Oricum mi se pare genial, nou si provocator.

Totusi – ce m-a facut mai mult sa il plac pe acest om – artist al secolului nostru – dupa ce i-am cunoscut muzica, a fost caracterul modest, care da mereu dvada de o inteligenta iscuusita si o abrdare pe masura. Iar daca va intrebati prin ce filme l-ati vazuit si nu l-ati remarcat, iata o lista unde a avut roluri care i-au adus si Oscarul, desigur nu sunt in nici o ordine, doar dupa anul 2000, ca inainte au fost cam nasoale, sunt aleatorii insa poate si in functie de preferintele mele:

  1. All good Things   – aici baiatul nostru o ia razna
  2. Blue Valentine
  3. Drive – este un film despre respect si devotament
  4. The places Beyond the Pines
  5. Gangster Squad – vrobesc mai jos de el, chiar mi-a placut la nebunie
  6. Crazy Stupid Love – o comedie simpatica, putin patetica, cu arome de iubire
  7. Only God forgives – este vorba de mult saaaaange
  8. Remember the Titans
  9. The Umbelievables
  10. The Slaghter Rule
  11. The Believer
  12. Stay
  13. Murder by Numbers
  14. The Notebook – cam siropos pentru gustul meu
  15. Lars and the Real Girls
  16. Half Nelson
  17. Fracture – thriller-drama, crima si sf.

Si multe altele, insa rolul meu preferat este din Blue Valentine unde el devine fericatul tatic al unei fetite, pe care o creste neavand certitudinea ca este a lui, iubindu-si nevasta la nebunie, insa aceasta intr-un final il paraseste deoarece dupa mai bine de cinci ani impreuna isi da seama ca a facut o greseala sa il accepte de barbat. Filmul reprezinta o drama reala, o traire intensa, aproape la fel de puternica poate ca si in cea din The Notebook, desi aici drama capata cu totul alte valente. partea foarte frumoasa in tot filmul acesta este ca actiunea se intampla in zig zag adica sunt secvente din trecut cu secvente din prezent si clipele de fericire se inoada la perfectie cu cele de necaz.

Si de curand am vazut si Gangster Squad care a devenit oficial filmul meu preferat cu mafioti, avand in vedere ca are de toate: il are pe Sean Penn, pe Emma Stone, pe Ryan Gosling si muzica buna de prin anii 70, rochii frumoase si cantece perfecte.

Alcoolul merelor

Merele se consuma peste tot din cele mai vechi timpuri, in culturile vestice erau un simbol mitic si un remediu zilnic foarte eficient. In America, desi se plantau meri, lumea nu manca pentru ca existau soiuri cu gust neplacut si chiar amare. Desi s-au obtinut culturi de meri mult mai dulci si mai bogate in vitamine, merele se foloseau doar la fabricarea unui singur produs. Cidrul de mere era cea mai cautata si cea mai buna bautura din America de la inceputul secolelor. Comparativ cu apa si whiskey-ul colonistilor, cidrul de mere era o bautura sanatoasa si foarte sigura. Cidrul de mere nu s-a mai vandut ca bautura alcoolica in timpul Prohibitiei, asa ca producatorii au trebuit sa faca soiuri mai dulci ca sa vanda productia si bauturi fara alcool.

Cea mai tare vedeta – Lora – blonda cu lacrimi

Aseara m-am uitat la next Star – o emisiune tare simpatica cu pusti si puctoaice care o iau razna. Sincer acum, ma uit la ei si vad viitorul dar si prezentul. Unii sunt timizi si foarte talentati, altii sunt doar foarte excentrici, daca acest cuvant are termen de comparatie, iar talentul lor lasa de dorit. Exact ca si in lumea celor adulti, exact ca si in viata noastra de zi cu zi. Cei care au gura mare si tupeu cu caruta, ies in fata, cei care nu au gura mare insa au capul mare si potenta, stau la spate, pentru ca ei mereu isi vor pune intrebari si vor avea suspiciuni in ceea ce inseamna adevaratele lor puteri.

Desigur acest lucru se intampla deoarece numai oamenii cu gandire rationala sunt capabili sa isi ridice intrebari si sa gaseasca cu adevarat o cale de a iesi invingator fara a recurge la tertipuri si la siretlicuri pornografice. Adica realitatea e crunta si din pacate suntem si noi prinsi aici, asta pentru ca iata avem un tzunami de vedete care promoveaza pronografia si care ies in fata din cauza ca pot doar sa isi arate prostia nebuneasca crae depaseste limitele oricarei imaginatii.

Vreau sa va vorbesc despre Lora. Lora este o blondina suvitata, plina de fitze si lipsita de cuvinte (asta pentru ca nu le stie bine, nu pentru ca ar fi la maxim de emotionata), cu extensii pe cap – mai mari decat toate p*****rile pe care le-a lins vreodata cu boticul ala rooziu pe care il tot tine intins in fata, care este al doilea ce ii iese in evidenta, dupa miscarile lascive pe care le face in fata copilasilor adusi la acest talent show – numit next Star. What so ever! Aceasta Lora – nu numai ca nu are nici in clin nici in maneca si nici macar pe sub fusta cu muzica insa – mititica de ea – mai este si prostuta – deoarece din cate am observat in cadrul emisiunilor, personajul ei reprezinta un puternic grad de comparatie cu fosta Querida a lui domn’ Pepe (nume pe care prefer sa nu-l mentionez de teama farmecelor si a amenintarilor si nici nu vreau sa fiu fortata sa ii cer iertare apoi) – domn Pepe – pe care apropo – parca tot numai in negru il vedem imbracat – ori e fan Dan Negru – ori e negru de suparara si nu stie cum sa o arate.

Finalmente – ideea de baza este ca juriul de la Next Star – nu numai ca are in frunte o blondina – care sa fim seriosi promoveaza pornografia in fata unor copii cu simplele ei reactii de a impreuna mainile si de a lungi boticul, insa mai gravul este reprezentat de restul gastii, dar despre ei, in alte randuri. Deocamdata: go Lora! go home!