Foarte multi parinti transforma copiii lor in exemplele propriilor caractere in miniatura

Este important ca parintii sa constientizeze cat de mult influenteaza formarea unui copil, de fapt, influenteaza aceasta formare intr-un mod decisiv, astfel, fiecare atitudine, replica si actiune este foarte bine memorata de catre copil si se transforma, mai tarziu, in propriile actiuni, cuvinte sau ganduri ale acestuia.

Vom lua o serie de exemple de baza, cele mai des intalnite, in care parintii ar putea avea alte replici sau reactii decat cele clasice si in care ar fi interesant sa ne punem, in calitate de parinti, niste intrebari, astfel incat sa vedem daca ce am facut pana acum a fost bine sau nu si ce ar putea schimba aceasta noua atitudine. Sa luam exemplul in care copilul nostru se joaca cu o jucarie si un alt copil ar vrea sa se joace si el cu aceeasi jucarie.

Care este reactia noastra, de obicei? Ii spunem copilului nostru sa-i dea jucaria celuilalt, deoarece nu este deloc bine sa nu se imparta, si ar trebui sa invete acest lucru. Insa, daca stam sa ne gandim si celalalt copil ar trebui sa invete ca atunci cand un copil se joaca cu propria lui jucarie, trebuie sa ai rabdare si nu este tocmai in regula sa i-o iei in timp ce acesta se joaca cu ea. Ce am putea face intr-o situatie de acest fel?

Simplu de tot, am putea sa ii spunem copilului nostru sa-i explice celuilalt copil ca el se joaca momentan cu acea jucarie si ca ar putea sa ii dea alta. Acesta este un exemplu elementar, este doar una dintre acele situatii in care copilul nostru este presat de deciziile si atitudinile pe care le avem si de care ar fi bine sa ne dam seama.

Este atat de dificil sa educi un copil dupa cum pare?

Cu siguranta, educatia copiilor este unul dintre acele domenii in care psihologii, parintii si toti expertii in psihologia copiilor isi dau sfaturi si il transforma in teren de experimente. Adevarul este ca foarte multi parinti atunci cand ajung sa aiba primul copil, sunt total nepregatiti pentru a-l creste si pentru a-l educa. Acest lucru vine, in primul rand, de la o perceptie putin cam eronata pe care o avem in privinta educatiei si care, cu siguranta, ni s-a transmis de la parintii nostri.

Nu stiu daca ar putea fi considerati parintii nostri drept cele mai bune exemple de educatie oferita. Nu zic, nici intr-un caz, ca nu au depus efort, zic doar ca trebuie sa privim lucrurile critic si sa nu mai facem acele greseli pe care le-au facut ei. De exemplu, sa oferim copiilor nostri posibilitatea de a alege, sa nu le impunem lucruri. Cu siguranta, acest lucru este unul foarte dificil, deoarece noi suntem cei trecuti prin viata, noi stim cum stau lucrurile si ce este cel mai bine pentru ei, cu toate ca, daca nu incearca copiii singuri, nu prea vor sti care sunt lucrurile potrivite pentru ei, de aceea trebuie sa ii incurajam sa incerce si trebuie sa ii lasam sa ia deciziile singuri.

Mai exista o multime de alte exemple de acest fel, precum cele in care copiii nostri sunt ignorati, deoarece suntem prea obositi ca sa le raspundem la intrebari sau sa mai desfasuram activitati cu ei sau acele momente in care le cerem copiilor nostri lucruri pe care nu ar trebui sa le cerem. De exemplu, de la o anumita varsta este absolut normal ca copiii nostri sa aiba secrete si este important sa le respectam spatiul personal, precum si faptul ca sunt anumite lucruri pe care vor sa le tina doar pentru ei.

Asta nu inseamna, insa, ca ar trebuie constant copiii sa simta ca noi reprezentam un sprijin pentru ei si ca pot in orice moment sa discute cu noi despre orice fel de lucruri. In general, momentul in care copiii cresc si incep sa aiba nevoie de spatiul lor personal este cel in care parintii se pierd cu firea, deoarece in ultimii ani au fost atat de mult axati pe copil, incat acest lucru li se pare de neimaginat acum. Totusi, cu putina rabdare se invata si asta.